Vade retro Ana

Caietul 148

31 decembrie 2014

Bate cuie-n șnițel un vecin, ospătând coșciugul meu cabotin.

(explicațiile de rigoare ale rațiunii diaristice se evaporează din aceeași intuiție taciturnă a slovei sfinte a Poeziei)

13 ianuarie 2015

Țes dantele din scrum.

15 ianuarie

Exaltare & extenuare din cauza ordinii din caiete.

16 ianuarie

Pe Ferdinand, trecea prin față la Cafenoar un domn chel, cu joben / mănuși negre, palton cu blană neagră... Mă uitam la el de parcă numai eu îl vedeam... Oare nu avea și baston? Nu o fi unul dintre acele personaje ale orașului pe care mi se pare că numai eu le văd? Vreun vampir pe teren...

20 ianuarie

Ca să mă regăsesc, trebuie să parcurg drumul îndărăt. (...) Trecutul e totul.

2 februarie

„Virginia violet - un pachet.” (o doamnă brună la alimentara de lângă teatru, azi)

11 februarie

„Plouată”, mă-ntorceam de la piață acasă și la semaforul de la Camera de Comerț m-am întâlnit cu M.O., prietenos, glumeț; m-am înseninat.

Zilele astea am constatat că atunci când cânt, vocea mea are alt timbru decât în mod normal (de obicei cânt lieduri de Chopin sau de Schubert).

A mai „apărut” în cotidian un ipochimen des menționat în caietele vechi... prieten/coleg al unor ființe dragi (...)

Intuiție bună privind „poetul zilei”.

Povești ramificate ale lui S.M. despre personalități literare.

Alienarea mea placidă.

12 februarie

Cip-cirip, acces de locvacitate: nu știam când să intru în sală astă seară... Am simțit că începe inima să-mi bată și m-am dus; am aștepat să se risipească niște oameni, dumirindu-se unde au locuri, inima tot îmi făcea bum-bum...

Aseară am fumat o țigară de la F.B. (...) Ce șturlubatică m-am vrut. Ședeam cu înțelepții satului ascultând snoave, iar băieții de oraș se spărgeau în figuri unii față de alții de dragul meu, la o masă din apropiere.

Înfloream într-o capsulă, ei se dereglau la o masă din apropiere - dacă aș fi stat acolo printre ei, n-aș fi stat printre ei pentru că eu prefer s-ajung la țintă ocolind-o. Băieții de oraș pun la cale orgii la care au luat 10 cu brio. (...)

[probabil vorbe de duh ale tovarășilor de masă] Mi-am pierdut alea-alea. Ei erau atunci la faza „n-am să port ochelari”. Ca profu care i-a-nvățat cum să mulgă manivela.

15 februarie

Sper să nu mă stric de râs, am acum în sala de chirurgie a prezentului un caiet care începe foarte bombastic.

O cerule cu stele, inima mi-e în proptele!...

17 februarie

Descoperire mișto. Scriam foarte fain prin ianuarie/februarie 2010. Exact perioada în care eram sărită de pe fix. Probabil încercam să am o iluzie de autocontrol, văzând că îmbătrânesc și că mă las în voia patimii. Și culmea e că atunci nu mi se întâmpla mare lucru „în afară” și foarte multe „înăuntru”. (...) După amărăciunea pe care mi-au produs-o multe alte caiete din diverse perioade, acestea îmi redau, cumva, încrederea.

26 februarie

Ce instincte frumoase au oamenii frumoși: dar și câtă cruzime, câtă inegalabilă cruzime față de ceilalți.