La mulți ani, Teatrule!

În condițiile pandemiei, ne întrebăm: când vom ajunge din nou la Teatru? Când va înceta spaima și izolarea? Suntem capabili să ne menținem vie speranța și încrederea că vom avea curând parte de acel medicament pe care numai Teatrul, prin cuvintele întrupate, ni-l poate oferi, anume catharsisul? Noi, cei dependenți de acest leac, rămânem solidari cu Teatrul și ne dorim ca starea sa de claustrare să înceteze curând. Energia empatică a scenei nu este o simplă sursă de divertisment, ci este apa vie fără de care sufletul și mintea noastră ar deveni aride, mecanice și sterile. Vrem ca de Paște să ne revedem la Teatru, vrem să fim iar împreună la Teatru! Dintr-un dialog dintre Frank M. Raddatz și Andrea Breth (Lettre Internationale nr. 108, p. 44): F.R.: La un moment dat, existat o ceartă între Brecht și Eisler. Eisler i-a spus lui Brecht: „Noi ne certăm aici pentru o virgulă, în timp ce la Stalingrad se moare.” Brecht i-a răspuns: „La Stalingrad se moare, pentru ca noi să punem virgula asta cu precizie.”